Biserica unei localităţi este a întregii comunităţi

Un creştin adevărat, numit creştin de la Hristos Domnul şi cu o credinţă în suflet, măcar cât un grăunte de muştar, nu poate să nu recunoască înaintea Lui Dumnezeu, ca purtător de chip şi asemănare dumnezeiască, că trebuie să avem grijă în viaţa noastră de muritor, nu numai de suflet şi de trup, ci şi de laboratorul în care sufletul nemuritor se purifică prin rugăciune şi slujbe religioase, adică de biserica Lui Dumnezeu, ca lăcaş de cult.

Biserica este considerată ca cel mai sfânt loc de pe vatra unei localităţi, pentru că aici ne adunăm şi ne rugăm Lui Dumnezeu, atât la bucurii, cât şi la necazuri. Aici ne-am botezat, cununat şi îngropat, prin slujba înmormântării, generaţii întregi în credinţa Lui Isus Hristos. Biserica unei localităţi, nu este numai a celor ce slujesc în ea, ci a întregii comunităţi. Cum o îngrijim aşa o avem, lucru care oglindeşte în felul său de cum arată şi sufletele noastre şi cât de gospodari suntem.

În anii 2010 şi 2011 la biserica din Parohia Opatiţa s-au efectuat lucrări de reparaţii capitale de interior şi exterior, s-a făcut drenarea apei din pereţii bisericii, s-au înlocuit cele două uşi de la intrare în biserică, s-au reparat jgheaburile şi burlanele cu înlocuirea celor rele, s-a zugrăvit exteriorul bisericii cu vopsea lavabilă în două nuanţe, s-a consolidat turnul bisericii care era să se prăbuşească şi s-a vopsit, s-a înlocuit crucea veche cu una nouă de inox şi s-a aplicat pe exteriorul bisericii iluminatul ornamental câştigat printr-un proiect transfrontalier sârbo-român, cu fonduri europene. Rămâne acum să mai reparăm gardul de împrejmuire al bisericii şi să amenajăm incinta ei cu gazon şi flori. Dacă am făcut atât, puţin, mult, mai ales că am fost ajutaţi, legea bunului simţ ne obligă să le muţumim celor care ne-au întins o mână, la începerea şi la finalizarea lucrărilor susmenţionate la lăcaşul de cult din parohia noastră. În primul rând, ţin să mulţumesc în numele meu, a Consiliului Parohial şi a credincioşilor d-lui deputat Gheorghe Ciobanu care ne-a asigurat aprobarea devizelor la lucrări şi finalizarea acestora de la Ministeriatul de Stat, apoi d-lui primar Petru Roman pentru implementarea iluminatului ornamental din proiectul transfrontalier, pentru interesul şi ajutorul acordat din partea domniei sale şi al Primăriei Oraşului Deta de care şi noi aparţinem administrativ-teritorial şi nu în ultimul rând ţinem să mulţumim în mod special familiei Mihalache Mărioara şi Ovidiu, fiica satului, pentru ajutorul moral, material şi financiar acordat nouă.

În final, aş dori să imortalizez cuvintale rostite de preot la Rugăciunea Anvonului, în partea finală a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Binecuvântează Doamne şi sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, pe aceştia-i prea măreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine”.
Preot Paroh Ionel Rujan.

Related Post

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support