Lada cu zestre, din nou la Deta

După doi ani consecutivi în care a obținut locul doi la Festivalul Concurs „Lada cu zestre”, Centrul Cultural Deta a impresionat din nou la la categoria „Laureați”, categorie din care fac parte cei mai buni dintre cei mai buni, elitele artistice ale județului. În cadrul celei de-a XIII-a ediții, orașul nostru a fost gazdă pentru localitățile Giarmata și Gătaia, astfel că, începând de la amenajarea sălii pentru spectacol, a spațiului expozitional, a preparatelor gastronomice specifice și până la tabloul scenic, totul a fost pregătit în cele mai mici detalii, organizatorii făcând tot posibilul ca orașul Deta să fie apreciat. Din punct de vedere artistic, Centrul Cultural Deta a pregătit peste trei ore de spectacol și a implicat peste două sute de persoane, copii, tineri, oameni de toate vârstele, membri ai formațiilor care activează în oraș. Pregătirea a fost temeinică, ansamblurile, formațiile și corurile reușind să atragă deopotrivă atenția juriului și aplauzele publicului.

Doresc să-i felicit pe toți cei implicați și să le mulțumesc pentru felul în care au participat la organizarea acestui eveniment cultural important care promovează conservarea, valorificarea și promovarea culturii bănățene prin intermediul artelor tradiționale. (Ovidiu Ivancea, Directorul Centrului Cultural Deta)

LA POMUL VIEȚII DIN OAZA NUBIANĂ (VI)

Întâlnisem deșertul în dialog cu Nilul. Acolo el se uita îndelung în spațiu. L-am întâlnit apoi în dialog cu piramidele la Gizeh. Acolo deșertul se uita în timp. L-am văzut de asemenea lângă Sfinx, mirându-se de propriile lui himere. Nici una dintre aceste ipostaze nu a însemnat pentru mine ceva deosebit până când nu m-am întâlnit într-o oază singuratică și fascinantă în imensitatea deșertului Nubian cu POMUL-COPACUL VIEȚII mele (de pe tabloul meu din papirus atât de maiestos executat).

Înălțător și solitar, în inima deșertului, pomul meu și-ar fi întins foarte adânc rădăcinile în pământ, ajungând la surse de ape neștiute de nimeni. Pentru mine acest arbore a marcat GRĂDINA EDENULUI, poate pentru alții ar fi fost binecuvântat de Nephtys, zeul egiptean al apei. Copacul – Pomul vieții mele (alor noastre) este simbolul nemuririi și vindecării sufletului, mistic și magnific, cunoscut de asemenea și în alte culturi.

Fiecare popor a atribuit diverse nume propriilor copaci ai vieții pentru ca semnificația să rămână una și aceeași: sursă de viață în cultură, o hrănire atât la nivel fizic cât și spiritual. Rădăcinile copacului vieții noastre sapă adânc în sufletul pământului pe care îl recunoaște ca pe o mamă care îi dă viață, trunchiul lui devine fundația existenței sale, iar ramurile se întind către soare ca să se hrănească cu energia vieții, ca frunzele lui miraculoase sau fructele lui gustoase să devină dătătoare de viață. În frunze este adunată hrana care se transformă în mâncare iar fructele sale sunt dătătoare de viață. Pe crengile copacului maiestos sunt păsări încântătoare, cele de jos, mai vârstnice, sunt ocupate cu problemele și bucuriile lor, iar cele de sus parcă acum ar vrea să-și ia zborul către zodii necunoscute, fiindcă așa este în viața noastră atât de nesigură. Pomul-Copacul vieții pentru noi toți simbolizează aspecte de hrănirea vieții, atât la nivel fizic cât și spiritual. Așa că acesta aduce pentru noi o energie benefică, reprezentând o călăuză către cunoaștere și vindecare și fiind un simbol al CONȘTIINȚEI NOASTRE.

În apropierea SĂRBĂTORILOR PASCALE nu pot să nu mă gândesc că Pomul-Copacul vieții este un SIMBOL ȘI ÎN RELIGIA CREȘTINĂ. Pomul-Copacul vieții este reprezentat de HRISTOS. El este pomul care interferează cu acel arbore care întruchipează COMUNITATEA CREȘTINILOR pentru că ISUS este acela care ne-a unit pe toți într-o CREDINȚĂ COMUNĂ. Arborele cosmic, copacul cu axul vertical al lumii, simbolizează în tradiția creștină CRUCEA-RĂSTIGNIREA LUI HRISTOS. Dar să nu uităm niciodată că și crucea e făcută din lemnul Binelui și al Răului, din lemnul copacului. Crucea lui Hristos ne ajută să facem legătura, îmbinarea dintre cer și pământ.

Să știți dragii mei concetățeni că noi toți venim din cer, ca să ne manifestăm pe pământ, dar tot ai cerului rămânem, dacă trăim o viață decentă cu frica lui Dumnezeu, chiar dacă lutul – corpul nostru uman se întoarce în pământ. Pentru aceasta vă rog ca prin pioșeniile și rugăciunile noastre să ne întâlnim în fața Crucifixului lui Hristos de pe Golgota, cu CRUCILE noastre, în ZIUA ÎNVIERII și să constatăm că noi toți aparținem aceleiași AXE A LUMII CA SCARĂ. Mântuitorul nostru a coborât ca să ne urcăm la cer prin sacrificiul lui. El înlesnește accesul nostru spre nemurire și dumnezeire, El este scara către noi și Dumnezeu, un ARBORE PE CARE URCĂM ÎN(SPRE) VEȘNICIE. (Endre Libuș)

SEARĂ DE FOLCLOR

Joi, în data de 4 aprilie, Deta a fost gazda unui spectacol de folclor autentic oferit de Ansamblul Profesionist „Banatul” din Timișoara. Pe scena Centrului Cultural, orchestra condusă de profesorul Sebastian Roșca, împreună cu interpreții de muzică populară Georgiana Necșa, Cristian Pop,  Stana Stepanescu, Mihaela Petrovici și dansatorii profesioniști ai ansamblului, au prezentat publicului numeroase cântece și dansuri populare tradiționale, atât din zona de munte cât și din zona câmpiei banatice. (Ovidiu Ivancea, Directorul Centrului Cultural Deta)

Croaziera pe Nilul Mitologic (V)

Cum aș putea uita croaziera de pe NILUL MITOLOGIC cărora anticii i-au atribuit lacrimile zeiței ISIS cea cu ochii verzi și fosforescenți, apoi tot ei l-au socotit întruparea lui AMON, Jupiterul egiptean și credeau că vine din PARADIS. Legendele lor povesteau că pescarii aruncau seară plasele în apa și găseau dimineața la răsăritul soarelui rădăcini aromatice și insulițe întinse de nuferi de toată frumusețea provenind dintr-o naivă grădină cerească. Secole și chiar milenii mai târziu, când interesul vechilor mituri se pierduse, într-o hartă din 1502, cele șapte izvoare ale Nilului țâșneau încă din ‘’Muntele Lunii’’. Nilul Albastru își câștiga cam tot pe atunci faima de a fi între ape ceea ce e șampania între vinuri de vreme ce de aici se trimitea la Constantinopol, sultanului și vizirului, apă minerală.

Înaintând pe acest fluviu miraculos , deodată, între coline thebane au apărut cele mai vechi și cele mai mari orașe ale antichității-LUXOR și KARNAK, iar mai apoi palatul HATSHEPSUT al primei mari personalități feminine din întreaga istorie care a domnit între 1507 i.Hr – 1458 i.Hr, fiind una dintre puținele regine ale Egiptului. Inteligența, maturizarea timpurie și ambiția sunt principalele trăsături de carater care au cizelat personalitatea femeii care a guvernat Cele Două Țări timp de 22 de ani. Dar pe mine m-au fascinat nespus gemenii de piatră, COLOȘII LUI MEMNON, imensele statui de pe malul Nilului care, în trecut, le-ar fi “cantat” oamenilor. Statuile gemene îl reprezintă pe faraon într-o poziție așezată cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre est spre râu. Aceasta era de fapt poarta de intrare a templului memorial a lui AMENHOTEP, o construcție masivă realizată în timpul vieții faraonului, unde era UN ZEU venit pe pământ. În timpul construcției era cel mai venerat templu din Egipt .

Există o legendă interesantă în spatele numelui acestui monument. În anul 27 i.Hr un cutremur a dărâmat colosul nordic, după ruptură, jumătatea inferioară rămasă  a acestei statui a început să producă un sunet muzical ciudat, de obicei în zori, fenomen cauzat cel mai probabil de temperaturile ridicate care sfărâmau bucățile de piatră rămase în interior. Stabon pretinde ca a auzit cu urechile lui glasul statuii, iar Hadrian și soția sa, Sabina, au venit special să-I asculte înduioșați de plânsul lor. Totuși grecii care au auzit sunetul au dat numele statuii de ‘’MEMNON’’, eroul lor în războiul Troian care a fost în cele din urmă ucis de AHILE. El a fost fiul lui EOS, zeița zorilor care după moartea fiului vărsa lacrimi sau picături de rouă în fiecare dimineață. CÂNTUL a fost atribuit mamei pentru fiul ei. Mulți vizitatori timpurii nu știau nici măcar că aceste statui reprezentau un faraon egiptean vechi.

Admirând  statuile, am constatat cu părere de rău că au rămas izolate în câmp pe malului Nilului mitologic departe de  orice construcție care să le justifice prezența lor. Doi paznici care nu mai păzesc nimic, poate doar propria lor singurătate și inutilitate. (Endre Libuș)

Fărșang la Deta

Fărșangul (sau carnavalul) este un amestec foarte apreciat de tradiție, distracție și istorie. Există în tradiția populară o serie de sărbători  legate de Postul Paștelui, în special în prima săptămână a postului sau de „lăsata  secului” – ultima sărbătoare pentru comunitatea creștină înainte de Postul Paștelui. Această sărbătoare este un hotar între o perioadă “de dulce”, propice mai ales pentru distracții, și o perioadă mai sobră, destinată în special reculegerii și a muncii. „Lăsata secului” cade întotdeauna în luna februarie sau în prima parte a lunii martie și păstrează anumite influențe păgâne, de exemplu gospodinele de la sat spală toate vasele cu leșie ca să nu mai rămână urme de dulce pe ele.

Pentru  comunitatea maghiară din Deta, obiceiul simbolizează încetarea tuturor distracțiilor și începerea Postului Paștelui, dar și sfârșitul iernii. Deși nu au defilat în costume și măști pe stradă, organizatorii au pus la punct un spectacol de comedie și balul  tradițional. În acest an, printr-o colaborare de succes a corului Galaj și a formației de dansuri Margaretta al Asociației Reviczky Gyula, publicul a savurat o seară de divertisment, cântec, joc și voie bună cu participarea tuturor categoriilor sociale și de vârstă care o dată pe an au fost egali într-un  amalgam de diversitate și creativitate. (Clara Stanciu)

Tainele reginei Nefertiti  IV

”Moștenitoarea aleasă de vază, cea plină de farmec, doamna gingășiei și a dragostei, Stăpâna  Sudului și a Nordului, frumoasă la chip, împodobit cu două panasuri, îndrăgostită de AMON cel viu, regele Soarelui, Marea doamnă soția dintâi a regelui care o iubește în toate dulce vorbitoare care liniștește inima Faraonului, Suverana celor Două Țări măreață prin dragoste, NEFERTITI în veci nepieritoare.”

Iată cum caracterizează egiptologul Robert Cohen pe regina Egiptului Antic. După Cleopatra, Nefertiti a ajuns sa fie regina egipteană cea mai renumita în conștiința occidentală, ca sa fie considerată „cea mai frumoasă femeie din lume”.

În cursul călătoriilor mele prin lume ca medicinist Targu-Mureșean, prima oara m-am întâlnit cu EA la Neues Museum din Berlin. Bustul său realizat din calcar în anul 1347 Î.Hr, considerat o capodoperă a artei egiptene, pentru mine a devenit GIOCONDA (Mona Lisa) lumii antice. Amândouă sunt la fel de celebre și admirate, emanând un aer de frumusețe și mister feminin de neegalat. După atâția ani, cu același surâs fermecător și enigmatic m-a întâmpinat la Muzeul de Egiptologie din Cairo și parcă ar fi vrut să îmi destăinuie despre TAINELE vieții sale. Mi-a mărturisit că alături de faraonul AMENHOTEP, ca și cuplu inseparabil timp de 17 ani (1352-1336 Î.Hr) a domnit în Egiptul antic. La 15 ani și-au unit destinele și au dat viață celor șase fete. Dintre ele, cea mai mică a devenit aleasa inimii faraonului TUTANKHAMON. În cursul domniei sale a efectuat mari reforme politice și religioase promovând cultul monoteist al regelui ATON discului solar. Tot privind-o, parcă am auzit-o spunându-mi:

„Dacă cumva ajungi în legendarul oraș THEBA, pe pereții templelor poți admira BASORELIEFURILE artiștilor noștri care ne-au reprezentat intr-un stil neobișnuit de naturalist și individualizat. Capetele noastre (câteodată și ale fiicelor noastre) ne prezintă călătorind în CARE DE RĂZBOI și chiar SĂRUTÂNDU-NE ÎN PUBLIC. Noi doi am avut o relație romantică autentică, care nu se găsește în general în reprezentările faraonilor. La o vizualizarea mai atentă, pe un basorelief, EU apar luptând cu un dușman în fața regelui soare ATON și purtând coroana faraonului. Astfel de imagini erau în mod tradițional rezervate doar faraonilor, dar iată că am beneficiat și eu de o astfel de reprezentare. Ție ca iubitor de frumos iți recomand cu căldură să vizitezi Valea Regilor, MAUSOLEUL LUI TUTANKHAMON care inițial mi-a fost destinat, pentru ca mai apoi, trupul meu neînsuflețit să fie mutat în spatele unui zid despărțitor unde și astăzi mă odihnesc.”

Da, REGINA MEA FRUMOASĂ am sa trec pe la tine ca sa-ți dăruiesc o ROZĂ ALBĂ, simbol al purității feminine, la fel cum, de 8 martie, dragii mei concetățeni din orașul Deta vor oferi o floare și prețuirea lor nemărginită, reginelor sufletelor lor – mame, soții, fiice, iubite sau prietene. (Libuș Endre)

Ansamblul Sveti Sava Deta pe scena Operei Naționale din Timișoara

Ansamblul Sveti Nikola din Deta a participat la sărbătoarea Sfântului Sava, întemeietorul bisericii şi statalităţii sârbe şi ocrotitorul şcolilor sârbeşti de pretutindeni. Evenimentul a avut loc la Opera Națională din Timișoara, acolo unde artiștii noștri au oferit publicului o coregrafie din zona Srem a Serbiei, pentru ca mai apoi, împreună cu Ansamblul Mladost Timisoara, Ansamblul Kolo Arad si Ansamblul Plavi Delija Sânpetru Mare să încheie spectacolul cu un moment unic – coregrafia Zelen Bagrem Udara din zona Banat. Ansamblul din Deta s-a bucurat de aprecierea publicului și atenția invitaților speciali: Ministrul Culturii al Republicii Serbia domnul Vladan Vukosavljevic, Secretarul Provincial pentru cultură și informații publice al Provinciei Autonome Vojvodina Dragana Milošević, Consulul general al Republicii Serbia la Timişoara și domnul Vladan Tadic.

Tot cu ocazia Sărbătorii Sfântului Sava, Ansamblul Sveti Nikola din Deta a fost prezent la Arad, la Filarmonica de Stat, unde a încântat publicul cu o coregrafie din zona centrală a Serbiei și un moment artistic superb alături de gazda evenimentului – Ansamblul Kolo din Arad.

CRĂCIUNUL PE RIT VECHI LA DETA

Etnicii sârbi din Deta au celebrat nașterea Domnului Isus Hristos după calendarul Iulian, pe rit vechi, cu o mare sărbătoare, ca în fiecare an, așa cum cere tradiția. Comunitatea sârbă s-a întâlnit în seara de Ajun denumită Badnjevece, la Biserica ortodoxă sârbă din Deta, unde preotul paroh Liubodrag Boghicevici a oficiat slujba de vecernie, urmată de aprinderea cunoscutului ”badnjak”, un butuc din lemn de stejar care simbolizează reînnoirea și renașterea. Sveti Nikola Deta a oferit un minunat recital de colinde care i-a emoționat pe credincioși. După participarea la slujba de vecernie, doamnele s-au întors la casele lor unde au așteptat colindătorii și au  pregătit conform tradiției colacul care stă pe masa de Crăciun. Și alte bucate specifice zilei de Ajun și-au găsit loc pe mesele etnicilor sârbi, printre cele mai apreciate fiind gibanica  (plăcintă cu dovleac), prebranac (fasole la cuptor), peștele și faimosul desert tradițional cu bănuț noroc în interior ”cesnița”. Colindătorii au fost așteptați cu nuci, fructe uscate și miere. În data de 7 ianuarie, în ziua de Crăciun, în prezenta numeroșilor credincioși de etnie sârbă din orașul nostru, liturghia a fost oficiată de către preotul paroh al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Deta. (Diana Tătărușanu)

MISTERUL SFINXULUI: SUNET ȘI LUMINĂ (III)

Așezat cu labele sale colosale pe nisip, SFINXUL, marele Sfinx sculptat poate din ordinul Faraonului Kefren, se uită de 47 de veacuri spre același punct iluzoriu cu ochii lui de piatră, împăienjeniți de singurătatea deșertului. Ochii săi inexorabili caută un punct inexistent deoarece, pentru el, deșertul este o abstracțiune fără timp, o singurătate egală cu ea însuși, o moarte provizorie a geografiei. Sfinxul mi se pare că este exilat din timp, unde el caută orizontul dar nu unul geografic, ci unul ideal. În imensitatea sahariană, nisipul și timpul l-au transformat în enigmă, în operă de artă. Uitându-mă la el observ că e recreat de vânt, de nisip și de amnezia sa. Obrazul său rămâne tatuat de vânt, incapabil să sufere, obligat la calm, visează poate frumos și placid ca ruda lui de la Memphis. În fața acestei minuni a lumii am avut revelația că retrăiesc unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea.

SUNET ȘI LUMINĂ: Fiecare dintre noi trăim momente înălțătoare în cursul vieții noastre. Nu voi putea uita niciodată cea mai frumoasa NOAPTE DE ÎNVIERE din viața mea, de pe piscurile munților METEORA (Grecia). În văzduh, aproape de bunul Dumnezeu, pe platoul mânăstirii VARLAM, în arca de conservare a crezului nostru ortodox de 2000 de ani, într-o liniște absolută, la lumina lumânărilor străpunsă doar de cântecele diafane ale călugărilor, descoperind armonia și pacea în sufletul meu și rezonând miraculos cu confrații mei. Tot așa nu pot uita noaptea înstelată deasupra amfiteatrului roman ODEON ATHICUS de la poalele ACROPOLEI, vegheată de Luna atheniană, unde vocea minunată a cântăreței NANA MOUSCURII m-a înălțat pe cele mai angelice culmi melodice. Dar acum, aflându-mă la marginea deșertului Saharian, pe platoul de la Ghiza, în mijlocul nopții întunecate, o voce în difuzoarele aranjate cu rafinată știință a efectelor, a spart liniștea anunțând – Cortina nopții se va întredeschide pe scena unde se va juca „povestea” unei civilizații demult apuse. Deodată un con de lumină a incendiat capul Sfinxului. Ravagiile pe fața lui produse de vânturile sălbatice și nisipuri de-a lungul mileniilor au dispărut fiind „pudrate” de lumina artificială care l-a readus ca printr-o minune la viață dându-i o carnație sănătoasă, sangvină, imposibilă în trupul unui animal himeric înfometat de necunoscut. Totodată și piramidele au fost readuse la viață, repoleite, emanând parcă miresme care ne insuflau că orice poate fi născut dintr-o credință ,,încăpățânată și utopică”, SIGURĂ că va învinge moartea. După terminarea spectacolului divin, Sfinxul și Piramidele s-au reîntors în „somnul” deșertului iar noi, actorii acelei nopți diafane, am rămas cu sufletele încărcate de crezul în rostul nostru magic în această viață pe acest pământ . (Endre Libuș)

TRADIȚIE ȘI SĂRBĂTOARE ÎN SERBIA

De Sfântul Ștefan, în cea de-a treia zi de sărbătoare a Nașterii Mântuitorului, localitatea Barite din Serbia organizează un spectacol de folclor pentru a marca această mare sărbătoare a creștinismului. Datorită strânsei legături de colaborare între orașul nostru și Barite, Centrul Cultural Deta a fost invitat să participe și s-a prezentat în fața publicului cu Ansamblul de dansuri populare românești seniori și Orchestra de muzică populară.

Artiștii noștri, alături de formația de dansuri populare din localitatea gazdă, de Asociația Culturală „Veselia” din Glogoni și de o formație de dansuri din Lokve, împreună, au conturat un spectacol folcloric în care cântecul și jocul bănățean, graiul și portul tradițional strămoșesc s-au transformat în act cultural la cel mai înalt nivel. Suitele de dansuri populare din câmpia banatică, caracteristice zonei, în care hora, sorocul și învârtita sunt la ele acasă precum și suitele din zona Banatului montan în care brâul și ardeleana scot în lumina reflectoarelor profesionalismul și dăruirea dansatorilor, au constituit nucleul momentului artistic prezentat de orașul nostru, îmbinate într-o coregrafie semnată Cătălin Voicu. Interpreții de muzică populară, Lucia Vlaicu și Marius Preda, au interpretat melodii autentice din folclorul bănățean, cântecul lor atingând cele mai sensibile corzi sufletești ale ascultătorilor. (Ovidiu Ivancea, directorul Centrului Cultural Deta)