Istoria orasului
Muzeul oraşului Deta, punct de atracție pentru tinerii din județul Timiș
9 Mai, Ziua Independenței României și Ziua Europei
Ziua Națională: emoție si mândria de a fi român
Comemorare în Ziua de Înălțare
680 de ani de la atestarea documentară a localităţii Opatiţa
După o săptămână de la inaugurarea Casei Naţionale din Opatiţa, în a doua zi de Paşte, odată cu hramul Bisericii ortodoxe române din localitate, Primăria oraşului Deta în colaborare cu Casa de cultură orăşenească Deta, s-au gândit să ofere locuitorilor din Opatiţa dar şi celor din alte localităţi învecinate ceva nou, ceva realizat din tot sufletul pentru cei prezenţi. Placa comemorativă aşezată pe faţada Şcolii cu clasele I-IV Opatiţa va sta martoră la ceea ce am sărbătorit anul acesta. Cu această ocazie a fost organizată tradiţionala „Rugă a satului bănăţan” într-un cadru festiv de sărbătoare pe platoul Casei Naţionale din Opatiţa. Toţi cei prezenţi, s-au putut distra în compania soliştilor de muzică populară Vasile Conea şi Laura Liţă alături de formaţia condusă de violonistul Cristi Bălteanu, membru al Ansamblului profesionist „Banatul” din Timişoara. Sărbătoarea a început după amiază la orele 17.00. şi s-a încheiat dimineaţa la orele 4.00. (Ovidiu Ivancea)
9 mai, comemorarea eroilor la Deta
100 de ani de la prima proiecţie cinematografică în Deta
Pădure transformată în parc de promenadă
Anton Kratzer, om influent şi înstărit, preocupat de sănătatea fiului, hotărăşte să achiziţioneze o pădure şi s-o transforme în loc de recreere pentru copilul său. Proprietar al unui hotel, Anton Kratzer avea simţul lucrurilor bine rânduite, astfel că reglează albia râurilor, taie copaci, ridică zăgazuri, face drumuri şi amenajează în pădure, chiar şi o zonă de promenadă. Eforturile sale sunt însă zădărnicite de moartea fiului său, eveniment care îl marchează atât de puternic, încât se gândeşte să tăie pădurea. A fost nevoie de intervenţia unor persoane sus puse, pentru ca Anton Kratzer să revină asupra deciziei luate.
Parc privat, dat în folosul comunităţii
O delegaţie condusă de Petru Fischer reuşeşte să îl convingă pe Anton Kratzer să cedeze pădurea spre folosul comunităţii, pentru suma de 3000 de florini plătibili în 30 de ani. Parcul, aşa cum îl ştim noi azi, începe să prindă contur atunci când „Societatea pentru regularizarea Bigheiului” cedează o parte din malul stâng al pârâului Birdeanca pentru deschiderea intrării în parc. Ulterior, Mihai Szivy, cedează şi el o parte din grădină sa, pentru a mări teritoriul parcului.
Parcul, locul primei proiecţii cinematografice
Chiar dacă vorbim despre o administrare de acum 100 de ani, îmbunătăţirile aduse parcului sunt impresionante chiar şi pentru zilele noastre. În 1896 se zideşte o hală în valoare de 400 de florini pentru asigurarea unui loc de refugiu în caz de ploaie, iar în 1899 se acordă un teren clubului de popice. În 1904, la 5 ani după moartea fostului proprietar, se inaugurează monumentul acestuia, iar în 1908 se împrejmuieşte cu un grilaj de fier. Tot în 1908, se se zideşte o scenă cu un spaţiu pentru îmbrăcat şi o odaie pentru birtaş, alături de o terasă îngrădită. Pe aleile din parc se toarnă nisip şi se amplasează bănci, pregătind astfel momentul important, a ceea ce avea sa devină, prima proiecţie cinematografică din oraşul nostru. ANDREI MILIN.