24 ianuarie 1859, a rămas în istoria românilor ziua în care a început realizarea visului ce a ţinut uniţi sub acelaşi steag românii din toate pământurile româneşti, unirea într-un singur stat. La sfârşitul secolului XIX, nu se putea pune problema unirii tuturor românilor, din cauză că Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, mare putere europeană, însă Criza Orientală a creat condiţii în care, unirea românilor din Ţara Românească şi Moldova se putea realiza. Acest lucru a fost discutat la Congresul de Pace de la Paris din 1856, ce a avut loc la finalul Războiului Crimeii din 1853-1856, încheiat cu victoria Turciei, Franţei, Angliei şi Sardiniei contra Rusiei. Ideea unirii românilor a fost susţinută în cadrul discuţiilor de către ministrul de externe al Franţei, contele Waleski. Noul stat ar fi format o barieră naturală în calea expansiunii Rusiei Ţariste şi ar fi apărat, în acelaşi timp, integritatea Imperiului Otoman.
Congresul de la Paris a permis transformarea chestiunii româneşti într-o problemă internaţională. Marile Puteri, având poziţii diferite au hotărât consultarea poporului român în privinţa unirii. Astfel s-a hotărât constituirea în ambele ţări a unor adunări consultative numite Divanurile (Adunările) ad-hoc, alcătuite din reprezentanţi ai tuturor stărilor sociale. Cele două adunări, deşi au lucrat separate, au prezentat marilor puteri propuneri identice, cerând unirea sub conducerea unui prinţ străin, garantarea autonomiei şi neutralităţii teritoriului
În anul 1858, Marile Puteri, s-au întrunit la Paris, într-o nouă conferinţă pentru a decide organizarea Principatelor, astfel statul nou format purta numele de „Principatele Unite Moldova şi Valahia”, iar unirea era doar parţială. Fiecare principat urma să aibă domni, guverne şi Adunări legiuitoare separate, iar instituţii comune – Curtea de Justiţie şi Casaţie, tribunal suprem şi Comisia Centrală, ce alcătuia legile, ambele la Focşani.
Adunarea electivă din Moldova dominată de unionişti, l-au ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, candidatul „Partidei Naţionale”, la 5 ianuarie 1859. La Bucureşti sub presiunea populaţiei, Adunarea l-a ales domn tot pe Cuza, la 24 ianuarie 1859. Unioniştii s-au bazat pe faptul că prevederile Convenţiei de la Paris din 1858, nu interziceau alegerea aceleiaşi persoane ca domn în ambele ţări.
Aniversarea a 150 de ani de la acest eveniment a fost sărbătorită de către elevii Grupului Şcolar „Sf. Nicolae” Deta, prin punerea în scenă a piesei „Moş Ion Roată şi Unirea”. Ambianţa creată a fost una de mare emoţie şi bucurie, elevi şi profesori trecând dincolo de bariera timpului şi degajând totodată spiritul Unirii, prezent pe toată durata spectacolului. Într-o perioadă în care tindem sa ignorăm, conştient sau nu, simbolurile noastre naţionale, spectacolul în sine a reprezentat o transpunere cu iz palpabil, a realităţilor din Ţările Române din acea vreme.
S-au remarcat, sub îndrumarea domnişoarei profesoare Alina Popescu, elevii din urmatoarele roluri: povestitorul Ioana Danilcenco din clasa a X-a Real, Mircea Slabu din clasa a XI-a Uman ce a jucat rolul lui Moş Ion Roată, deputat al ţăranilor în Adunarea ad-hoc a Moldovei, boierul interpretat de Marius Chelaru din clasa a X-a Real şi grupurile de boieri şi ţărani interpretate de elevii claselor a IX-a şi a XII-a Servicii.
Prof. Ilariana Sofian
