MONITORUL PRIMĂRIEI
Editorial Petru Roman
În pragul dintre ani,câteva gânduri de SĂNĂTATE !
Ăsta nu-i bolând ! Adică are sănătate mentală, “nu-i lipseşte nici o doagă”, “nu-i filează nici o lampă”, “nu s-a ţicnit”, “nu-i scârţâie arcuşul” şi “nu-i sărit de pe fix”.
Nimeni nu moare sănătos, dar, toţi putem trăi sănătos. Sau, cel putin, mai sănătos. Vă urez success la tăierea porcului şi poftă bună!
Ăst’ lucru-i cel mai bun/ Sa fii sănătos tun/ Ăst’ lucru-i cel mai tare/ să nu spui niciodată /”Au, mă doare!”
Toţi îţi doresc şi promit SĂNĂTATE (vezi politicienii în campanie) şi toţi îţi urează de SĂNĂTATE (mai ales după campania electorală).
Atunci când eşti sănătos, le poţi face pe toate, numai să vrei. Atunci când nu mai eşti sănătos, vrei să le faci pe toate, dar nu mai poţi.
Tu decizi pentru sănătatea ta! Noi putem să te sfătuim, să te îndrumăm, să te ajutăm, însă numai Dumnezeu hotărăşte!!!
ESTE TOT CE VĂ DORESC DUMNEAVOASTRĂ, EDITORILOR ŞI CITITORILOR MEI, PENTRU ANUL 2010, alături de un călduros LA MULŢI ANI! Dr. Cobzariu Iosif Florin (Dr. CIF)
Poliţia oraşului Deta vă informează

Obiceiuri de tăiatul porcului
Trecut şi prezent
Înjunghiatul porcului tinde să devină o amintire. Legislaţia actuală precizează că porcii trebuiesc omorâţi prin asomare. Bunicii şi părinţii noştrii creşteau porcul pentru tăiat în ogradă. Astăzi, din pricina scăderii bruşte a numărului de crescători de animale, porcul este procurat din alte localităţi, la preţuri piperate. Mai demult, pregătirile începeau cu câteva zile înainte. Se pregăteau lemne pentru foc, se curăţa troaca în care se opărea porcul, cazanele, paiele pentru pârlit, sculele, cuţitele. cu o seară înainte se curăţa ceapa şi usturoiul, din producţia proprie a grădinii. Astăzi, pregătirile sunt cu totul altfel: se cumpără carcase de porc din supermarket iar condimentele (ceapa, usturoiul, boiaua – de producţie China, Ungaria ori Turcia) se cumpără din piaţă. Bunicii noştrii, la tăiatul porcului, apeleau la ajutorul vecinilor şi neamurilor apropiate, care veneau cu bucurie. Dimineaţa, pe întuneric, după înjunghiere, ,, vitejii,, intrau la căldura sobei pentru o “întăritură” sub formă de pălincă fiartă. Între timp, porcul lăsat în curte, dispărea prin bunăvoinţa glumeţilor şi aşa munca era condimentată de dimineaţă cu glume. În funcţie de localităţi sau zone, pârlitul putea fi diferite feluri, unii opăreau porcul şi îl curăţau în troacă de păr cu nişte dispozitive sub formă de clopot, alţii îl pârleau cu paie sau cu lemne. Azi, pârlitul se face cu un dispozitiv cu gaz. După despicarea porcului intrau şi femeile în acţiune. Ele pregătesc miculdejun din creier, ficat, slănină, totul cu multă ceapă. Lucrul cel mai neplăcut era spălatul maţelor. Femeile care spălau maţele cum trebuie erau apreciate şi chemate pentru a da sfaturi şi o mână de ajutor şi la alte case. În zilele noastre, nu se mai spală maţele: acestea sunt din materiale sintetice şi se comercializează în pieţe sau magazine. Tranşarea se făcea obligatoriu în curte oricât de frig ar fi fost şi în apropierea cazanului unde se fierbeau măruntaiele pentru prepararea caltaboşului, sângeretului şi a tobei. După fierbere caltaboşii, sângeretele se puneau la răcit, pe bâte aşezate în curte, într-un la loc ferit, nu şi pentru unele pisici mai “îndrăzneţe”. Toba se punea într-o tavă. Pentru a căpăta o formă plată, peste tobă se punea o greutate. În timp ce femeile erau ocupate cu pregătirea bunătăţilor, în odaia călduţă măcelarul trecea la prepararea cărnaţilor după reţeta fiecărui gospodar.
,,Hristos Se naşte, măriti-L. Hristos, din ceruri, întâmpinaţi-L. Hristos pe pământ, înălţaţi-vă ’’
În pragul sărbătorilor
Iubiţi Credincioşi!
„Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Desigur, Crăciunul nu înseamnă lumini, cadouri, nici măcar nu este un prunc fraged aşezat pe paie. Ioan nu începe Evanghelia sa, relatarea vieţii lui Isus, veste bună pentru fiecare dintre noi, cu pruncul Isus în braţele Mariei, ci cu o privire ma profundă care intră în cer şi iese din templu. Cuvîntul creator, care era cu Dumnezeu la începutul lumii, a creat o breşă în strălucirea cerului şi a coborît în timp, în lume, aşa cum au invocat profeţii atâtea secole. Iar prezenţa Lui între noi ne ajută să observăm lumea care ne înconjoară cu fericirile şi suferinţele ei. Să ne uităm puţin în jurul nostru. Cu câţi oameni ne întîlnim în viaţa noastră! Stând la rând, de exemplu, pentru a ne împărtăşi, vedem bucurii de căsătorii abia celebrate în tinerele perechi care stau la rând, noi zîmbete în cei care „au început să facă burtă”, copii ţinuţi de mînă sau în braţe, capete încărunţite, obosite de dureri ascunse, de familii în dificultate, de boli venite pe neaşteptate. Printre familii care trăiesc împrejur vedem zâmbete satisfăcute ale celui care are multe de la viaţă, tăcerile silenţioase ale celui care nu-i înţelege pe copiii săi, feţele gânditoare ale celor care sunt despărţiţi, ale celor care au venit de departe, ale celor care îşi reconstruiesc viaţa. Adolescenţii roiesc în jurul nostru uneori dezorientaţi, uneori încuiaţi, uneori gânditori. Să ne gândim la acei oameni care anul acesta sărbătoresc Crăciunul în cer, la cel care îşi reţine lacrimile datorită primului Crăciun petrecut fără persoana iubită, la prietena care este în spital din cauza unei „boli grave” (avort), şi la alta care şi ea este în spital cu un prunc nou în braţe. Cît de mult s-a schimbat viaţa lor în cîteva zile! Să ne gândim la părinţii noştri care îmbătrânesc fericiţi şi la alţi părinţi plini de suferinţe şi de amintiri care trec! Să ne gândim la lumea care este departe, despre care auzim doar povestindu-se că trăiesc în foamete şi în război, care este fără apă, fără medicamente, fără dreptate! Să ne gândim la noi înşine, la modul în care eram, la modul în care suntem, la modul în care ne-am schimbat, la drumul pe care-l parcurgem! „Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Crăciunul înseamnă Dumnezeu care ia un trup, un chip, un nume. Crăciunul care ia atâtea chipuri şi atâtea nume şi toate sunt ale noastre. Crăciun fericit! Să avem un an mai bun! Pc. LOKODI ATTILA, preot paroh romano catolic, Deta
Urare
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAŢIONALE

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid. Marea Unire este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.