Bazilica Sfântul Petru din Roma, mai mult decât o catedrală
Bazilica Sfântul Petru (San Pietro) din Roma, aflată în cetatea Vaticanului, este unul dintre cele mai impresionante lăcașe de cult din lume, de o grandoare și un fast care ne lasă înmărmuriți. Ea este rodul creației pline de geniu a unui număr mare de artiști si a strădaniei unui mare număr de papi care au cheltuit sume importante și au pus mult suflet pentru realizarea acestei minunății. Visul lăuntric al oricărui creștin iubitor de frumos este ca în această copleșitoare bazilică, să admire capodopera lui Michelangelo, Pieta (Coborârea de pe cruce), dăltuită dintr-un singur bloc de marmură, în 1499. Rămânem țintuiți locului dacă o privim, căci nu există persoană care să nu se emoționeze și să se tulbure la imaginea frumuseții tinerei și suavei Fecioare. Chiar dacă la răstignirea lui Isus, Fecioara noastră dragă trebuie să fi avut în jur de 50 de ani, Michelangelo o prezintă tânără și gingașă deoarece în concepția artistului, ea fiind pură, nu poate îmbătrâni, ci își păstrează tinerețea. Fecioara privește în jos, către Fiul Său și putem citi pe fața Ei o tristețe blândă, o tăcută și discretă stăpânire de sine. Toate trăsăturile Fecioarei sunt grăitoare și însuflețite. Isus, pentru care se spune că artistul a folosit ca model evrei din colonia din Trastevere, doarme împăcat în brațele mamei Sale. Chipul Său profund uman trezește compătimire adâncă, nu ura pentru cei care l-au osândit. Cele două figuri au o frumusețe divină, calitatea deosebită a marmurii și șlefuirea ei maiestrită dându-le o desăvârșită catifelare. Cât de curând vom aprinde o făclie pentru persoanele dragi nouă, care acum sunt îngeri înălțați la ceruri, iar alături de Pieta a lui Michelangelo, avem o ocazie în plus să ne apropiem sufletește de ei. Endre Libus.
