,, Aşa a iubit Dumnezeu lumea încât pe

Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat, ca oricine

crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.”

Aceste cuvinte ale Mântuitorului ne dezvăluie taina cea mare a sfintelor Patimi şi a Sfintei Învieri, pe care le prăznuim toţi cu atâta credinţă şi evlavie. Într-adevăr, la temelia venirii Domnului Iisus în lume, a jertfei Lui de pe cruce şi a Învierii Lui, stă dragostea cea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Căci numai dragostea este izvorul dăruirii de sine, al jertfei depline-până la jertfa vieţii-pentru binele şi mântuirea semenilor, aşa cum ni s-a arătat în chip desăvârşit în viaţa Mântuitorului. Iar jertfa din dragoste zămisleşte viaţa, o viaţă înnoită şi îmbogăţită. Aşa că miezul credinţei noastre s-ar putea cuprinde în această dragoste jertfelnică şi dătătoare de viaţă.

În preajma sfintelor Sale Patimi, Mântuitorul a zis către Sfinţii Apostoli: ,,Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi” (Ioan 15,13). El însă şi-a pus viaţa nu numai pentru Sfinţii Apostoli, ci pentru toată lumea, pentru toţi oamenii, care au vieţuit dintru începutul neamului omenesc, vieţuiesc şi vor vieţui pe faţa pământului. Dumnezeu-Fiul din dragoste faţă de Tatăl şi faţă de noi a primit să ia ,,chip de rob” şi s-a făcut ascultător ,,până la moarte pe cruce”(Filip.2,7-8)

Jertfa dragostei lui Iisus Hristos, răstignirea şi moartea Lui, n-au rămas neroditoare. Dumnezeu n-a lăsat pe Fiul Său să fie rob morţii, ci l-a înviat din morţi şi l-a înălţat întru mărirea cea veşnică.(Ioan 17,5) Dar nu numai pe Iisus Hristos l-a proslăvit, ci tuturor le-a deschis calea eliberării din robia păcatului şi a morţii, calea părtăşiei la viaţa cea veşnică. Fiecare credincios ştie că în Sfânta Taină a Botezului, cel ce se botează se răstigneşte şi moare păcatului şi înviază ca să vieţuiască lui Hristos, adică să aibă parte de viaţa cea veşnică. Dar moartea şi învierea împreună cu Hristos, prin care-în Botez-devenim o făptură nouă, în care sălăşluieşte şi viază Hristos, se cuvine să o arătăm şi în viaţa noastră, în faptele noastre, adică să fim în toate zilele şi în fiecare clipă morţi faţă de păcat şi vii faţă de virtute, adică să ne asemănăm cu Iisus Hristos şi astfel să avem dragostea, bunătatea, smerenia, blândeţea, milostivirea, răbdarea, jertfelnicia şi multe alte virtuţi, care strălucesc în Iisus Hristos.

În vremea slăvitului şi marelui post al Paştilor ne-am pregătit, prin înfrânare, prin curăţirea de păcate în Sfânta Taină a Pocăinţei, prin rugăciuni stăruitoare şi fapte bune, prin Sfânta Împărtăşanie, ca să întâmpinăm cu vrednicie praznicul luminos şi plin de bucurie al Învierii Domnului. Bucuria noastră va fi cu atât mai deplină cu cât vom fi mai deplin morţi faţă de păcat şi vom vieţui mai deplin pentru Hristos, pentru virtute. El ne-a deschis calea unei vieţi pline de lumină, de bucurie, de pace, de dragoste, în care încă de acum avem ,,arvuna” vieţii celei veşnice şi care e garanţia că Dumnezeu ne va face părtaşi pentru totdeauna la viaţa cea veşnică.

Se cuvine dar, ca prăznuirea Învierii Domnului să fie şi un nou pas pe calea înnoirii vieţii noastre, ca nu numai zilele Sfintelor Paşti, ci anul întreg să strălucească sub lumina dumnezeiască a Învierii Domnului şi a învierii sufletului nostru la o viaţă nouă, în inima căreia să stea dragostea jertfelnică şi zămislitoare de roadă îmbelşugată pentru fiecare credincios, pentru obştea cea mare sau mică din care facem parte. În felul acesta ne vom dovedi adevăraţi ucenici ai lui Hristos, vieţuitori în duhul dragostei lui Iisus Hristos cel înviat – Cel ce este pururi cu noi şi în noi şi ne călăuzeşte spre zările nemărginite ale veşniciei.

Dorindu-Vă tuturor ca Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului să vă dăruiască pace, sănătate, bucurie şi spor în tot ce este bun şi folositor pentru mântuirea noastră, pentru familiile noastre, Vă adresez creştinescul salut cu care s-au întâmpinat ucenicii Domnului din neam în neam: HRISTOS A ÎNVIAT!

Salut pascal din partea Preotului Paroh Lokodi Attila, Biserica Romano-Catolică

„Cristos a înviat din morţi şi a eliberat lumea”.

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti doresc tuturor credincioşilor din Deta Sărbători Fericite.

„Krisztus feltámadt a halálból és megszabadította a világot.”

Minden kedves dettai hívőnek kívánok Boldog Húsvéti Ünnepeket.

„Christ ist erstanden und hat die Welt befreit.”

Wünche allen Gläubigen aus Detta Frohe Osterfeiertage und einen schönen Frühling.

Mesaj din partea Preotului Paroh Liubodrag Boghicevici, Biserica Ortodoxă Sârbă

Mântuitorul nostru Isus Hristos a venit pe lume pentru a ne dărui viaţă, a pătimit pe sfânta cruce pentru a ne bucura de mântuire pe acest pământ şi de veşnicia din ceruri. În aceste zile de Sfântă Sărbătoare a Sfintelor Paşti Să-L preamărim mulţumindu-I pentru binecuvântarea şi pacea pe care ni le dăruieşte, oferind şi primind bunătate, smerenie şi bucurie în sufletele noastre şi celor dragi! Lumina şi căldura Învierii Domnului nostru Isus Hristos să ne încălzească sufletele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară! HRISTOS A ÎNVIAT! PAŞTE FERICIT!

Mesaj din partea Pastorului Ghiţă Sporea, Biserica Baptistă Beraca

Gândul nostru curat și sfânt se îndreaptă înspre voi, dragi cititori ai Monitorului. Vă salutăm din suflet: Hristos a înviat! Paștele creștin devine din nou, pentru noi toți, un timp al celebrării triumfului omului, al suferinței asupra morții, el trăiește și rămâne speranța noastră vie (1 Petru 1:3-4). Vă invit să ne oprim împreună din alergările cotidianului și să privim cu admirație și bucurie spre Cel ce a înviat din morți. Întunericul morții și al păcatului nu a putut sufoca strălucirea soarelui pascal. Paștele ne vorbește despre unicul biruitor care a cucerit moartea făcând-o slujitoarea bucuriei veșnice. El a zis în Evanghelia după Ioan 10:17-18: „Tatal mă iubește, pentru că îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu mi-o ia cu silă ci o dau eu de la mine. Am putere să o dau și am putere să o iau iarăși. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu.” Adevărata noastră menire și motivație trebuie să fie aceea de a-L glorifica și înălța pe Hristos biruitorul. Doctor Cherlles Malik, fost președinte al ONU în anul 1959, scria: „credința în Isus Hristos este sensul prim și ultim al vieții noastre. Nu știu cine ești sau care îți este ocupația, am însă pentru tine o singură întrebare: crezi în Isus Hristos?” Cu respect și iubire, noi baptiștii, vă dorim mântuirea și viață prin acela care a înviat. Hristos a înviat!

,,Iar pruncul creştea şi se întărea cu duhul,umplându-se de
Înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste el.”
(Luca 2,40)

Veniţi  să ne bucurăm şi să cântăm Domnului, căci iată, astăzi Fiul lui Dumnezeu se naşte din Fecioara Maria şi Fiu al omului se face. Fiul Tatălui cel veşnic  devine fiu al Mariei, se întrupează, luând chip de om. De aceea în jurul ieslei din Betleem vedem pe Fecioara Maică, pe dreptul Iosif, cetele îngerilor, păstorii şi magii, preamărind marea taină a întrupării lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci pentru noi şi pentru a noastră mântuire, Fiul lui Dumnezeu ,,s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om”. El este Dumnezeu – om, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, unind într-o singură Persoană firea dumnezeiască cu firea omenească. El s-a făcut ,,om asemenea nouă, afară de păcat” (Evrei 4,15). De aceea a primit să se nască, să ia chip de prunc, care creşte cu anii, ca la vârsta propovăduirii să-şi împlinească misiunea pentru care a venit în lume. Într-adevăr, Sfântul  Evanghelist Luca ne spune despre Iisus că ,,pruncul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El”. Iar mai târziu, ne arată că ,,Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni”(Luca 2,40,52). Ca apoi  să se descopere mai deplin ca Dumnezeu – Om ,care lucra cu putere de Sus, căci în El, prin El, prin cuvintele şi acţiunile Lui, lucra Dumnezeu însuşi. Astfel , în firea Lui omenească, din pruncie până la vârsta bărbăţiei s-a arătat dumnezeirea Lui cea veşnică şi nemărginită. Căci ,,Cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui ,slavă ca a unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”(Ioan 1,14). Firea omenească a lui Iisus s-a îndumnezeit începând din momentul zămislirii, căci Fiul lui Dumnezeu a luat chip de om. Această îndumnezeire a firii omeneşti s-a desăvârşit la învierea şi înălţarea la cer a Domnului întru mărirea Tatălui. Dacă Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, a primit să ia asupra Sa ca om legea creşterii, prin aceasta El a întărit şi a sfinţit această lege şi ne cheamă să păşim pe urmele Lui, să creştem în El şi să respectăm legea dezvoltării în viaţa omenească. Prin Taina Sfântului Botez  suntem cu toţii ,,fiii lui Dumnezeu” după har. Iisus Hristos este sălăşluit în noi şi ne cheamă la desăvârşire.

Iisus Hristos se pune pe Sine drept ţintă şi model, ca privind la viaţa Lui cea sfântă să-i urmăm Lui, să întipărim în fiinţa noastră chipul sfinţeniei Lui şi să tindem să ne înălţăm până la statura desăvârşirii Lui. Harul lui Iisus Hristos devine roditor în viaţa noastră numai dacă ne străduim să facem voia Domnului în toate zilele noastre. Această creştere în Hristos nu este uşoară. Ea cere luptă necontenită. De ce? Pentru că în noi se luptă mereu binele  şi răul, virtutea şi păcatul, adevărul şi minciuna, dragostea şi ura, smerenia şi mândria, bunătatea şi răutatea. Având în faţă ţinta veşniciei, a desăvârşirii divine, care este Hristos, să împlinim îndemnul Sfântului Apostol Petru: ,Creşteţi întru harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos” (II Petru 3,18), ca astfel să ne îmbrăcăm sufletul şi viaţa în Hristos şi Hristos să crească în noi în aşa fel încât în toate simţămintele, vorbele şi faptele noastre să se simtă lucrarea Duhului lui Hristos, lucrarea credinţei, dragostei, bunătăţii, nădejdii, întrajutorării și smereniei. Căci prin luptă necontenită, sprijinită pe harul lui Hristos şi pe voinţa noastră cea bună, să biruim ispitele ce ne trag spre păcat şi să întărim în noi, în purtarea noastră tot ce este bun, frumos şi mântuitor.

A trecut postul Crăciunului, care închipuie perioada dinainte de Hristos, când se aştepta venirea lui Mesia, venirea unui Mântuitor. Acum ne plecăm cu inimi pline de bucurie în faţa ieslei din Betleem, unde ,,s-a născut Hristos-Mesia chip luminos” cum spun colindele din bătrâni. E mult de atunci. Au trecut mai mult de două mii de ani. Şi totuşi icoana Naşterii Domnului e mereu vie în sufletul nostru, în viaţa noastră. De ce? Pentru că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este veşnic viu. El vine şi astăzi să se sălăşluiască nu într-o iesle ca odinioară, ci în noi, în fiinţa noastră, să ne umple de nevinovăţia Lui, de puritatea Lui cea dumnezeiască, să ne lumineze sufletul, să ne încălzească inima şi să ne ajute să creştem tot mai mult în dragoste de El, de Biserica Lui cea sfântă, de tot ce este bun, ziditor şi înălţător. Crăciunul este o chemare la curăţia sufletului şi a vieţii noastre în Iisus Hristos. Să-l primim pe Hristos în ieslea inimii noastre, să ne curăţim de tot ce este rău ,de tot păcatul, să ne împăcăm cu toţi semenii şi astfel  să ne rugăm Domnului ca să  fie cu noi în toate zilele  vieţii noastre şi să ne călăuzească paşii pe calea creşterii în virtute, ca să cunoaştem şi să se vadă din faptele noastre că Hristos s-a sălăşluit întru noi. Urându-vă să sărbătoriţi în pace şi bucurie Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anul Nou, rog pe Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, fericire, spor în toate şi mântuire.