Povestea sfântului este următoarea: fiind duhovnicul familiei regale Venceslav a Boemiei, în cadrul sfintei spovedanii, regina Ioana și-a deschis sufletul și i-a spus totul despre viața de calvar dusă alături de soțul ei. Regele infidel, prin ademenire și lingușire, a încercat să afle tainele dezvăluite de regină duhovnicului, însă acesta din urmă, fiind un păstrător de neclintit al tainei sfintei spovedanii i-a răspuns: non licet-nu este îngăduit. Văzând că autoritatea sa nu are nici o valoare în fața duhovnicului, regele l-a întemnițat, l-a torturat și în cele din urmă, când regele l-a aruncat de pe podul Karol din Praga în râul Vltava, duhovnicul a exclamat Isuse Maria. Regina, de la fereastra castelului, în toiul nopții, a observat plutind pe râul Vltava o lumină și uimită fiind, i-a arătat și regelui minunea. Regele, cuprins de profunde remușcări, a recuperat trupul neînsuflețit al duhovnicului și l-a așezat în Basilica Sfântul Vit din incinta castelului. După mai bine de 300 de ani, în momentul deshumării, spre uimirea tuturor, limba sfântului era intactă. Și azi putem vedea această minune în capela basilicii, în relicverul împodobit cu 1200 de diamante-„limba care a știut să tacă și în fața morții”. De fiecare dată când trecem prin fața statuii din grădina bisericii, să mulțumim ocrotitorului nostru și să învățăm să păstrăm un secret împărtășit de un apropiat cu aceeași sfințenie, doar în sufletul nostru. (Endre Libus)